A nins în prima noastră iarnăşi-atâta alb era în noi
încât zăpada sta să cearnă
un calendar pictat în doi.
Când stoluri albe, ca arginţii
zburdau deasupra casei noastre
priveam în zări, cu ochii minţii
vedeam nemărginiri albastre.
Ardeam gheţari în foc de marnă
demult ţesuţi în haine goale
am deschis ochii, am spus: Toarnă!
Zăpada albă, în migdale.
De-atunci topesc fulgi de argint
în palme netezi, ca să-mi cearnă
un gând şoptit, ca un alint:
"A nins in prima noastră iarnă!"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu