Totalul afișărilor de pagină

Ortografia unei vieţi





Mă plimb.
Cu mâinile la spate, merg cu paşi mărunţi şi apăsaţi,
privesc îndelung printre poeme, parcă nescrise de mine...
Uneori mă opresc...
câte o întrebare răsfăţată, se joacă în jurul meu,
aratăndu-mi cu degetul către o virgulă sau un punct.
Le pusesem fără să ştiu dacă respectasem ortografia vieţilor descrise.
Cel mai greu îmi era să privesc către semnele de întrebare...
le pictasem în prea multe culori,
nici eu nu mai ştiam a le interpreta.
...sau poate daca le-aş mai amesteca puţin,
forma lor de fulger s-ar reduce, rămânând doar un punct aproape invizibil,
aceeaşi înţepâtura de ac, ce atenţioneaza o veşnica certitudine...
pentru mine, preschimbată din nou în fulger.

Este posibil oare, să nu fi trăit în corpul meu?
Este posibil oare să fi trăit viaţa altora?

Şi dacă da,
atunci înseamnă că viaţa mea s-a derulat după filmul altor vieţi
şi eu...

să nu mă mai recunosc în nici una
nici măcar când mor de fiecare dată,
după ce o poveste îşi atinge finalul.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu