Poarta Raiului, este o poezie ce are la baza o poveste veche de zici sau sute de ani.
Aceste versuri nu au fost scrise niciodata, ele fiind transmise din generatie in generatie prin viul grai al batranilor.
In urma cu 20 de ani...
Era iarna, undeva in preajma Craciunului. La gura sobei de la tara se spuneau in fiecare seara povesti. Bunica si strabunica se intreceau nu doar in arta povestirii ci si in crosetat, ca si cand erau la un concurs de crosetat ciorapi de lana ( ai mei).
Era ora mesei. Ca de fiecare data, strabunicii ii placea sa ne stranga in jurul mesei rotunde de lemn, veche cat insusi Craciunul, caci asa mi se parea mie lemnul acela de culoare inchisa.
O aseza meticulos in varful patului de langa soba, nu cumva sa ne fie frig.
"Haideti mama, stati aproape de foc, sa nu raciti, la cat sunteti de maruntei", ne spunea ea, mie si fratelui meu, cu cea mai blanda voce pe care am auzit-o vreodata.
"Asta seara sa fiti cuminti, pentru ca trebuie sa vina Mos Gerila ( asa ii spunea ea Mosului)"
In casa strabunicii, Mosul nostru venea in fiecare noapte, asta pentru ca batrana nu ne avea langa ea decat cateva zile, in preajma sarbatorilor de iarna si voia sa ne faca cate o bucurie in fiecare dimineata, atunci cand ne gaseam fiecare cate ceva, pe lada veche de zeste pe care o pastra cu sfintenie de la mama ei.
In acea seara, in timp ce mancam, strabunica incepe sa ne recite o poezie, intr-un fel diferit si cu o intonatie pe care nu o mai auzisem de la ea.
Era atat de lunga incat aproape ii pierdusem sirul versurilor, intrebandu-ma in mintea mea de copil, cum a reusit sa retina atatea cuvinte.
Ascultam atenta si fascinata de ceea ce ne descria, dorind sa retin macar inceputul acestei poezii, al carei continut imi suna altfel decat toate povestile ei.
La final, cu ochi intrebatori, ma adresez strabunicii:
" Off strabunico, daca as putea si eu sa invat poezia asta, cu mana pe inima iti spun ( asa ne invatase ea, ca oridecateori spuneam un adevar, sa ne indreptam mana catre inima, asta pentru ca, daca ne trecea prin minte sa mintim, Dumnezeu vede si ne pricopseste cu vreo durere de suflet) ca as renunta la toate cadourile Mosului.
Auzind asa, strabunica imi promite( tot cu mana pe inima ), ca imi va repeta aceasta poezie pana cand o voi invata.
Din acea seara, dupa ce mancam, stateam atenta la versurile strabunicii, straduindu-ma sa invat tot, de teama ca ea ar putea sa o uite, eu ramanand doar cu dorinta de a avea in suflet poezia ei, niciodata scrisa.
Au trecut anii, strabunica s-a dus in lumea celor buni, iar eu odata cu trecerea timpului, am uitat de versurile ei, ce ma fascinasera candva.
De cate ori imi aminteam de batrana ce ma iubise atat de mult, incercam sa imi amintesc si poezia ei nescrisa, pana intr-o zi cand, tot la masa fiind ( tot din lemn de culoare inchisa, dar nu rotunda ) , de aceasta data cu mama, mi-am adus aminte de poezia strabunicii.
Incercand sa imi amintesc macar inceputul, mama imi spune pe un ton calm ca odata ce acele randuri nescrise, imi intrasera in suflet, tot acolo trebuie sa le caut si ele vor iesi la suprafata mai devreme sau mai tarziu, caci lucrurile bune vin intotdeauna cand te astepti mai putin.
...si mama a avut dreptate, ele au venit si odata cu poezia strabunicii readusa pe buzele mele, mi-a fost adusa si o pace profunda, izvorata de undeva de dincolo de mine si din amintirea celei care imi daruise ceva fara de pret.
Poarta Raiului
Colo sus, mai sus de Soare
Si de stele lucitoare,
Sta san' Petru pe un plai
Langa poarta cea de Rai.
El cu cheia tot descuie
Poarta Raiului, si-o-ncuie
Celor buni el le-o descuie
Celor rai, nedrepti,le-o-ncuie
Tatal lui san' Petru vine
"Petre, fa-n Rai loc si pentru mine"
"Tata loc ti-as face-n Rai
Insa loc aicea n-ai,
Ca pe lume cat traiai,
Ca primar in sat erai
Strambe legi-tu le dadeai,
Pe saraci ii suduiai.
Departatu-te-ai mereu
Tata scump, de Dumnezeu
Si de Raiul lui cel Sfant
Cum e Cerul de Pamant"
Fratele lui san'Petru vine
"Petre,fa-n Rai loc si pentru mine"
"Frate loc ti-as face-n Rai,
Insa loc aicea n-ai
Ca pe lume cat traiai
Negustor in sat erai,
Pe batrani ii inselai,
Si din prispa-i azvarleai.
Departatu-te-ai mereu
Frate scump, de Dumnezeu
Si de Raiul lui cel Sfant
Cum e Cerul de Pamant"
Sora lui san'Petru vine
"Petre fa-n rai loc si pentru mine"
"Soro loc ti-as face-n Rai
insa loc aicea n-ai
Ca pe lume cat traiai
Crasmarita-n sat erai
Cupa, n-o dadeai de plin
Apa tu puneai in vin
Departatu-te-ai mereu
Sora mea de Dumnezeu
Si de Raiul lui cel sfant
Cum e Cerul de Pamant"
Mama lui san'Petru vine
"Petre fa-n rai loc si pentru mine"
"Vino mama, intra-n Rai,
Loc aici de cinste ai
Ca pe lume cat traiai
Pe saraci ii ajutai,
Lumnari in sat dadeai.
Le dadeai maicuto stinse
Hai sa ti le arat aprinse
Sus pe masa Tatalui
In mijlocul Raiului.
Textul nu a suferit nici o modificare de exprimare.
Textul nu a suferit nici o modificare de exprimare.
Autor - Timpul...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu