Dansul enigmei violete

Enigme... aruncate în clepsidre
preapline cu nori violeţi.
Uitate prin fum, apun alungate-n neant,
de un ieri indezirabil.

"Iertări târzii", spuneau,
"desprinderi de noi, agăţate
demult, în iluzii şi vise ce ard."

Spuneam:
"Ard fără dreptul de a renaşte,
apoi işi sparg clepsidrele
ce dorm în palme de suflet,
când stă drept, pe tocuri ascuţite,
fără să clipească."

Adună cioburi de nori violeţi
întrebându-se tăcut:
"de unde atâtea păsări Phoenix...
câtă smirna şi tămâie ne-ar trebui
doar să ţesem aşternut?"

Indigoul se scurge-n pelin...
se prelinge prin mine, adulmecând
un "ceva",
un ceva venit de dincolo
aruncat într-un tumultos real,
existent nicicând în mine,
niciodată adunat
dintr-o mie de vieţi netrăite.

Maria Roibu