La
ora 23, cuvântul a salutat viața
tot
la acea oră, salutul a dezbrăcat-o ușor de haina existenței
punându-i
cu răbdare, mânecă cu mânecă,
pe
cea a trăirii,
până
la ora 6.
Aici,
cuvântul a îmbrățișat viața
cu
atâta dăruire,
încât
nasturii existenței s-au rușinat.
Atât
de mult,
că
și-au schimbat culoarea în neculoare.
De
atunci, cuvîntul salută viața
după
fiecare răsărit îmbrăcat
în
mantia tuturor trăirilor de după ora 23,
până
când ceasul se va opri la ora unui alt infinit.
Repetabil.
Maria Roibu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu