Primii paşi prin nori înverziţi

‘Primii paşi prin nori înverziţi’ [‘Primers passos pels núvols reverdits’], poema de MARIA ROIBU traduït del romanés al català per PERE BESSÓ

'Primers passos pels núvols reverdits'

Quan les roses negres prenen vida, la terra emblaveix.

El cel irromp amb olor a lava encesa i... ningú no escolta.

Els mars del cel es trenquen els dits, un a un, i el seu esclafit bat les despulles de les naus naufragades massa d’hora.

Plou des de la terra amb herba adormida, i el cel s’inunda sistemàticament.

Cap núvol no porta paraigües, açò perquè totes desitgen arrelar-s’hi.

D’on, però, tanta herba?!

Quan aprendrem a anar descalços, pels verds del blau, llavors veurem la llum de la terra.

Així que tu, lector, descalça’t l’ànima dels arrels, tin-la de la mà i posa-la vora del primer núvol reverdit.

Allà sentiràs la brisa de la terra i l’aire colorat d’un nou començ.

Clou els ulls i prem en les palmes de la mà les fulles del cel, car només en ell les roses negres s’arrelen a la vida.



'Primii paşi prin nori înverziţi'

Când trandafirii negrii prind viaţă, pământul îşi schimbă culoarea în albastru.

Cerul erupe, mirosind a lavă încinsă şi...nimeni nu aude.

Mările cerului îşi frâng degetele, unul câte unul, iar pocnetul lor loveşte rămăşiţele navelor naufragiate prea devreme.

Plouă din pământ cu iarbă adormită, iar cerul se inundă sistematic.

Nici un nor nu poartă umbrelă, asta pentru că toţi îşi doresc să crească rădăcini în ei.

Dar de unde atâta iarbă?!

Când vom învăţa să mergem desculţi, prin verdele albastrului, atunci vom vedea lumina pământului.

Aşa că...TU, cititorule, descălţa-ţi sufletul de rădăcini, ia-l de mână şi aşază-l pe marginea primului nor înverzit.

Acolo vei simţi adierea pământului şi aerul colorat, al unui nou început.

Închide ochii şi strânge în palme frunzele cerului, căci doar în el, trandafirii negrii prind rădăcini de viaţă.