Îți spun adesea că mi-e bine
Când mă întrebi de ce eu tac
Tu știi că versul nu se spune
Ci se înghite ca un leac.
Te uiți în ochii mei pierdut
De parcă vrei să mă implori
Să-ți dau măcar o slovă albă
Cu ea să poți să te-nfașori.
Iubitul meu, dacă ai știi
Că toate slovele din mine
Sunt imnuri sacre neatinse
Ce sunt cântate pentru tine.
Îmi spui adesea că ți-e bine
Când te întreb de ce îmi taci
Tu te ridici și-mi spui că mâine
Cu versul meu ai să te-mbraci.
Că-n el stă adevărul vieții
Și că e-atât de elegant
Un vers din poala dimineții
Iubire sfântă, buton alb.
Maria Roibu-Visul Andromedei 2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu