Sunt
tot ce
nu sunt
și lamă și scut
o forma din lut
un ochi nevăzut.
Sunt
aerul
tău
un strop de parfum
sunt
tot ce nu ești
și apă și fum.
Sunt
mâna ce-ți scrie
cu litere mari
puținul din mine
pe-o foaie de var.
Sunt
iarnă și vară
vulcan și ghețar
sunt soclu-ți stabil
la propriul altar.
Sunt
înger și demon
copil și femeie
țin munții în palmă
și-i fac mici crâmpeie.
Îmi ești de când sunt
și-ți sunt de atunci
și soață și fiică
inel
prins de stânci.
Îți sunt și îmi ești
un tot dăruit
îmi ești și îți sunt
un râu șerpuit.
Maria Roibu [Visul Andromedei 2014]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu