Marele rapsod catalan Joan Femenia, recitând la teatrul din Pego (Valencia)-ASSUMIRAS LA VEU D’UN POBLE(ÎȚI VEI ASUMA VOCEA UNUI SAT) de Vicent Andrés Estellés

                                                                                                                       

ÎȚI VEI ASUMA VOCEA UNUI SAT

Vicent Andrés Estellés(poet catalan*1924-1993))-Llibre de meravelles (València, 1971) 

Traducere din castellană în română, Maria Roibu

Îți vei asuma vocea unui sat

 Și va fi vocea satului tău,

 Și vei fi pentru totdeauna, satul,

 Și vei îndura, și vei aștepta

 Și vei merge întotdeauna prin praf,

 Te va urma o prăfăraie.

 Și-ți va fi foame, și-ți va fi sete

 Nu vei putea scrie poeme

 Și vei tăcea toată noaptea

 În timp ce ai tăi dorm,

 Și tu vei fi singurul treaz,

 Tu vei fi treaz pentru toți.

 Nu ți-au dat naștere să dormi,

 Te-au născut ca să veghezi

 În noaptea lungă a satului tău.

 Tu vei fi cuvântul viu,

 Cuvântul viu și amar.

 Și nu vor exista cuvintele,

 Ci omul ce-și asumă durerea

 Satului sau, care-i o tăcere.

 Nu vei mai număra silabe,

 Să-ți faci nod la cravată :

 Vei fi un sat, mergând 

 Printr-un praf amar,

 Viața ridică, națiuni ridică

 O înălțătoare  condiție.

 Pentru că vei spune ceea ce trebuie,

 O vei spune când trebuie.

 Nu vei cuvânta

 Cu voința antologică

 Ci o vei spune onest,

 Răsfirat, fără să gândești

 La nicio prosperitate,

 În afara celei a satului tău.

 Poate te vor omorâ sau poate

 Vor râde, poate te vor preda ;

 Toate astea sunt banalități.

 Ceea ce contează este conștiința

 De a nu fi nimic dacă nu este satul.

 Și tu, cu sobrietate, ai ales.

 Prin tăcerea ta strictă,

 Pășești decisiv.

ASSUMIRAS LA VEU D’UN POBLE- Versiunea originală în limba català

Assumiràs la veu d’un poble,
i serà la veu del teu poble,
i seràs, per a sempre, poble,
i patiràs, i esperaràs,
i aniràs sempre entre la pols,
et seguirà una polseguera.
I tindràs fam i tindràs set,
no podràs escriure els poemes
i callaràs tota la nit
mentre dormen les teues gents,
i tu sols estaràs despert,
i tu estaràs despert per tots.
No t’han parit per a dormir:
et pariren per a vetlar
en la llarga nit del teu poble.
Tu seràs la paraula viva,
la paraula viva i amarga.
Ja no existiran les paraules,
sinó l’home assumint la pena
del seu poble, i és un silenci.
Deixaràs de comptar les síl·labes,
de fer-te el nus de la corbata:
seràs un poble, caminant
entre una amarga polseguera,
vida amunt i nacions amunt,
una enaltida condició.

No tot serà, però, silenci.
Car diràs la paraula justa,
la diràs en el moment just.
No diràs la teua paraula
amb voluntat d’antologia,
car la diràs honestament,
iradament, sense pensar
en ninguna posteritat,
com no siga la del teu poble.
Potser et maten o potser
se’n riguen, potser et delaten;
tot això són banalitats.
Allò que val és la consciència
de no ser res si no s’és poble.
I tu, greument, has escollit.
Després del teu silenci estricte,
camines decididament.

ASUMIRAS LA VOZ DE UN PUEBLO –Versiune în castellană

Asumirás la voz de un pueblo,
y será la voz de tu pueblo,
y serás, para siempre, pueblo,
y padecerás, y esperarás
e irás siempre entre el polvo,
te seguirá una polvareda.
Y tendrás hambre y tendrás sed,
no podrás escribir poemas
y callarás toda la noche
mientras duermen tus gentes,
y tu sólo estarás despierto,
y tú estarás despierto por todos.
No te han parido para dormir;
te parieron para velar
en la larga noche de tu pueblo.
Tu serás la palabra viva,
la palabra viva y amarga.
Ya no existirán las palabras,
sino el hombre asumiendo la pena
de su pueblo, y es un silencio.
Dejarás de contar las sílabas,
de hacerte el nudo de la corbata:
serás un pueblo, caminando
entre una amarga polvareda,
vida arriba y naciones arriba,
una enaltecida condición.
Pero no todo será silencio.
Porque dirás la palabra justa,
la dirás en el momento justo.
No dirás tu palabra
con voluntad de antología,
pues la dirás honestamente,
airadamente, sin pensar
en ninguna prosperidad,
como no sea la de tu pueblo.
Quizás te maten o quizás
se rían, quizás te delaten;
todo eso son banalidades.
Lo que vale es la conciencia
de no ser nada si no se es pueblo.
Y tú, gravemente, has escogido.
Tras tu silencio estricto,
caminas decididamente.