Sufletul,
acea fereastră întotdeauna spartă în
ochii reinventării.
Cu genele aplecate, uneori, pentru a-i ascunde ridurile,
Dumnezeu îi tatuează-n retină fluturi transparenți …
alteori, își
plimbă degetul pe pielea-i aburită, mimând zborul unui Pegas deificat.
Și vă mai întrebați de ce iubirea e oarbă…
Și vă mai întrebați de ce vă ia inima la galop…
@Maria Roibu-2015
-Déjà vu in alb si negru-
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu