mi te-ai aruncat în brațe
ca o nebună!
Ți-am luat munții în palma stângă
botezându-i mai apoi cu apa sfințită
în care înotau
cândva zăpezi neumblate.
Ah, toamnă!
Cununa ta miroase a brad crud
precum pielea bărbatului tău.
Încă puțin și pământul ăsta va ști
că sub aripile tale desfrunzite
luna va paște
câmpuri de iubire
imaculată.
Ah, toamnă!
În ochii tăi,
va sta veșnicia
noastră
încolăcită ca un
inel.
@Maria Sarpe
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu