«Nou cels» [‘Nouă ceruri’] de MARIA ROIBU traduït del romanés al català per PERE BESSÓ

NOUĂ CERURI

Timpul,
această mână trufașă, ce rupe creangă cu creangă
trupul fiecărui ceas împletit în părul meu.
Tot el, își frânge degetele unul câte unul
de fiecare dată când mă privește fix
în ochii-mi negri, sfidători.
Buzele existenței îi murmură un blestem
tacit, în spatele căruia se află pumnalul
unui oracol. O singură pagină
pe care scrie cu litere mari
îngroșate :
« Zâmbetul Prezentului,
În fața unui Necunoscut»

 

 

 

 NOU CELS

El temps,
aquesta mà orgullosa, que trenca branca a branca
el cos de cada hora trenada als meus cabells.
Tot ell es trenca els dits un rere l’altre
cada volta que em mira fixament
als meus ulls negres, desafiants.
Els llavis de l’existència li murmuren una maledicció
secreta, darrere de la qual es troba el punyal
d’un oracle. Una única pàgina
en què s’escriu amb grans lletres
en negreta:
«El somriure del Present,
Davant d’un Inconegut»