E unu dimineaţa şi iar sună ceasul vecinei de la patru.
Aş arunca cu ceva în geamul ei,
dar NU AM NIMIC la îndemână,
DOAR ŢIGARA ASTA din care trag pana la unu ŞI zece,
când orologiul deja a tăcut.
E din nou ora două şi am uitat ca e noapte.
Au început să sune CÂTEVA CEASURI şi eu mă uit în pachet
să văd câte ţigari mai am de fumat până se vor opri toate.
Mai aud încă unul, nu ştiu al cui e, cred ca-i de la opt
Tace şi el o dată cu gândurile mele PIERDUTE ÎNTRE DOUĂ FUMURI.
De ce în fiecare noapte toate sună la fel?
Cred ca vor să îmi ţină de urat până vii tu.
Ceasuri şi clopote.
Sună confuz, însa eu chiar le număr tic tac-urile PÂNĂ LA RĂSĂRIT...
...şi nu imi dau seama totuşi
DE CE SUNĂ CEASUL vecinei?
Poate are ceva de facut la ora trei, dar nu se trezeşte
poate nici nu doarme
şi aşteaptă...să adorm eu.
Şi eu aştept, dar ceasul meu nu sună
oare pentru că nu vreau să dorm niciodată?
Sau poate doar nu vreau să îl aud.
Îl las să obosească ŞI TACE SINGUR
până şi el a adormit înaintea mea.
Am să îl potrivesc
poate închid fereastra şi NU MAI SUNT TREAZĂ CÂND VII
E nouă, am strâns toate ceasurile lumii şi toate îmi arată ora unu.
Iar a răsărit soarele prima oară la tine, ca de fiecare dată
când uit că...MEREU SUNT ÎN URMĂ CU UN RĂSĂRIT
Hm, a venit şi NOAPTEA MEA, totul A TĂCUT
exact când ceasul meu arată ora timpului tau.
Mă prefac că dorm ÎNTRE DOUĂ FUMURI ŞI pândesc din spatele clepsidrei de scrum.
Toate CEASURILE LUMII, adunate la un loc, tocmai ARATĂ ORA NOASTRĂ.
ATUNCI CÂND nu voi mai auzi ticăitul, CLEPSIDRA SE SPARGE.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu