de-aș fi sunet de mai, purtat de-un fluture verde
ce zboară pe note, țesute în flori
murmur de ape, cântate-n culori
aduse de marea ce astăzi se pierde
de-ai fi
tu imn, necontenit, cântat
și odă bătută-n talazuri de voci,
un cântec de harpă, pe care te joci
cu-n deget al meu, mereu turmentat.
nu ţi-am dat nimic
doar un orizont privat de ochii tai
şi patru pereţi
cusuţi cu mine
te-ai întins adormit exact când
pendula s-a oprit la fix
deasupra patului decorat
cu vise neaşteptate...de zircon
dormeai aşa frumos...
ţi-am dăruit şi-o inimă deşirată
într-un ultim naufragiu
pe un strop de fericire ascunsă
în funda perdelii din salon
