DETERMINARE

Când simți că sufletul ți se dizolvă în apa acidulată a cuvintelor , adună de pe fundul paharului, fiecare granulă.

 În palma iubirii tale, este suficientă doar una singură, o singură particulă. 

 Orice rămășiță poate reînvia întregirea, iar asta stă în dorință de a nu-ți abandona sufletul, nici măcar atunci când ai crezut că vârtejul acidului ți l-a înghițit. 

Maria Roibu (Visul Andromedei-2014)

Sufletul, ca o pungă de hârtie

 
 

În tâmpla unui bolovan

 se zbate agățată,

 conștiința mâinii

 ce l-a azvârlit.

 

  Maria Roibu

Nu mai am rabdare [José Micard Teixeira] (un text realist, motiv pentru care il pun la pastrat pe blogul meu)

"Nu mai am răbdare pentru anumite lucruri, nu pentru că aş fi devenit arogantă, ci pur şi simplu pentru că am ajuns la un punct în viaţa mea în care nu mai vreau să-mi pierd timpul cu ceea ce-mi displace sau mă răneşte . Nu am răbdare nici pentru cinism, critici excesive şi cereri de orice natură. Mi-am pierdut dorinţa de a-i mulțumi pe cei care nu mă plac, de a-i iubi pe cei care nu mă iubesc şi de a le zâmbi celor care nu doresc să-mi zâmbească. Nu mai petrec niciun singur minut cu cei care mint sau doresc să manipuleze. Am decis să nu mai coexist cu pretenţia, ipocrizia, lipsa de onestitate şi cu laudele ieftine. Nu tolerez erudiţia selectivă, dar nici aroganţa academică. Nu mă împac nici cu bârfele populare. Nu-mi place conflictul şi nu-mi plac deloc comparaţiile. Cred într-o lume a contrariilor, așa încât evit oamenii cu personalităţi rigide şi inflexibile. În prietenie nu-mi place lipsa de loialitate şi trădarea. Nu mă inteleg cu cei care nu ştiu cum să facă un compliment sau să ofere un cuvânt de încurajare. Exagerările mă plictisesc şi am dificultăţi în a-i accepta pe cei cărora nu le plac animalele. Şi mai presus de orice nu am răbdare pentru cineva care nu merită răbdarea mea !"
Sursa originală, autorul portughez José Micard Teixeira ! preluare de la Andrei Laslau

Efectul plumbului [L’efecte del plom] traducere din romana in català Pere Besso

Cuando el lector sabedor abastece de insectos el jardín del poema, la realidad misma deja de existir afuera.

                                                          

                                                           Pere Besso

Atâtea ape își piaptănă valurile
în ochii unui pescăruș tacut…

Atâtea zboruri își frâng degetele
plânse
pe umărul unui albastru intins…

Oare cuvintele poetului se pierd
într-un alb infinit,
acea margine inexistentă
a unui abis împușcat ?

« Nicidecum» aș spune eu,
«caci în tâmpla semnului de întrebare
rămâne imaginea veșnică a găurii
glonțului orb.»

 *************************************************************

Quan el lector sabedor abasteix d’insectes el jardí del poema, la realitat mateixa deixa de ser al defora.

                                                      Pere Bessó

Tantes aigües es pentinen les ones
en els ulls d’una gavina en silenci…

Tants vols es trenquen els dits
gemegants
en l’esquena d’un blau estés…

Potser les paraules del poeta es perden
en un blanc infinit,
la vorera inexistent
d’un abís disparat?

«De cap manera» diria jo,
«que en la templa dels signes d’interrogació
resta la imatge eterna del forat
de la bala cega.»

Maria Roibu -Visul Andromedei-2014