Dacă aş fi o umbră difuză
mi-aş recolora sufletul
doar să mă gaseşti.
Pe pielea ta,
printre perle de aramă
mi-aş stinge flacăra
demult lăsată în ochii tai.
Am trecut ca o pasageră
anonimă
prin pantecele lumii
pană m-am oprit în al tau.
Aş intra în camerele inimii tale
doar să iţi deschid ferestrele
către mine.
Aş închide timpul
în străfundul nevăzut
al cugetului alb
pentru ca "azi" să reînceapă
mereu.
Dacă m-ai vedea stinsă şi prea departe
m-aş apropia
doar ca seninul să ramână mereu
pictat pe tabloul ochilor tai
până când mi-aş da sufletul
într-o mie de vieţi.
Maria Roibu-Visul Andromedei 2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu