CHIPURI PETECITE

Se joacă șah pe table întoarse

 Sub băncile lumii-necate-n venin

 Dau oamenii ture, încolo și-ncoace

 Și nimeni nu vede că ceru-i senin.

 

 Se-ascund în priviri, cuvinte nespuse

 E totul un haos cu susul în jos

 În inimi râd găuri cu mâinile scurse

 Rupând câte-un colț de suflet grunjos.

 

 Se roagă la colțuri o umbră cârpită

 Citind rugăciuni din palmele goale

 Și jură credință cu vocea smerită

 Storcând din batiste minciuni reziduale.

Curg oameni pe stradă, femei și bărbați

 Trec unul prin altul cu săbiile scoase

 Au vifor în ochi și parcă-s damnați

 Să-njunghie totul, să taie și-n oase.

 

 Mai cade un înger, mai crapă o cruce

 Se tulbură ape, sub tălpi sangerande…

 Mi-e foaia prea mică și nu poate duce

 Ororile lumii ce-s veșnic flămânde.

Maria Roibu (Visul Andromedei II-2015)