(Ea) Tu canti femeia,
(Ea2) Eu cant iubirea.
(Ea3) Eu iubesc femeia.
(Ea) Tu spui ca iubesti femeia, eu pot spune ca iubesc iubirea.
(Ea2) Iubesti iubirea de caini (ne)oameni.
(Ea) Iubesc iubirea unei posibile iubiri, ti-am spus, candva voi iubi asa cum imi imaginez ca as putea iubi …CANDVA.
(Ea2) In cate cioburi ai inotat cautand-o, fara sa vezi ca poate nu ai avut mediul propice al iubirii.
(Ea) Acum nu, nu mai inot, m-am inecat, insa poate ai dreptate, sau poate ca nu vreau sa iti dau dreptul de a presupune,
vad iubirea mai profunda decat orice profunzime existenta si nici unul dintre cei care mi-au trecut prin fata ochilor nu au stiut-o.
Multi vad femeia ca pe ceva consumabil si bineinteles cu termen de valabilitate, cand a expirat o arunca si nu de multe ori se intampla sa fie neconsumata, insa veche. In cel mai fericit caz o pun la deseuri. Altii incearca sa o recicleze. Nu va mai fi niciodata la fel, sufera transformari ireparabile, dar in fond va ramane tot femeie.
(Ea3) Incerc sa ma salvez de aparatul de reciclare, cat de tare cred ca ar durea, numai apropiindu-ma imi imaginez cum ar fi acolo, nu mi-e teama de durere dar imi mai poate da cineva o alta forma a sufletului? Oare matrita asta se poate inventa?
(2Ea) Ai fost odata la un pas de masinaria aia, dar in ultimul moment cred ca Dumnezeu a apasat pe buton si a oprit-o.
(Ea3) Acum va intreb pe voi:
Ce forma avem?
(Ele) Nu avem infatisare, pentru noi conteaza niste energii interioare pe care numai oamenii bine mobilati spiritual le au, dar oare ei exista?... oh, nici tu nu te cunosti, femeie, esti mai putin decat putinul pe care-l vezi.
