Scena gheisei

                                   

 Scena gheișei
 
 Îngeri artificiali
 frumos poleiți
 degradează
 note și capricii,
 din arămiu,
 în galben.
 Mai pal.
 
 Respir și te expir,
 docil și elegant
 în timp ce mă strângi
 sacadat
 ca pe un bleasc,
 tipărit în propriul epitaf.
 
 Îți scap de sub cortină
 pe jumătate prăvălită,
 peste un mâine.
 Aplauzi ușor, cât să nu auzi nici tu,
 strigi în tine,
 cu mine o dată
 în murmur monoton:
 " Să între GHEIȘA!"
 
 Oare m-ai vedea alunecând din mine,
 stingheră
 precum un veșmânt cu falduri
 de preot deceneu?
 Aplauzi, aplauzi, aplauzi
 aștepți, aștepți...
 
 Alunec, alunec...
 Alunec, alunec...