Sa fii
cuvant
clar si senin
sa fii
dimineata libera
si suflet de mare
al tau, al lumii
demult, pierdut nomad.
Sa fii
acum, reasezat pamant
sub piatra de Agat.
Sa-ti potoleasca goana
si sa iti ia otrava
de alte pietre adusa,
printre furtuni purtat.
Sa fii
mereu, cantata elegie,
de-o cicatrice fina,
ramasa anonima
unei mai vechi,
marturisite rani.
Sa fii
mereu manta,
a pietrei de Agat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu