O suta patruzeci si sase

De ieri te cheama altfel, nici eu nu iti mai gasesc un nume,poate nici nu iti trebuie.
Te numesti doar altfel decat gustul apei si mirosul aerului meu.
Aluneci grabit , nici tu nu stii pe unde si vrei doar sa pari ca nu existi.
Esti mai viu decat toata miscarea la un loc si mai prezent decat toti dracii ce bantuie liberi pe bulevarde goale in miez de noapte.
Da!
Miezul noptii mele ce il gusti de fiecare data, dupa ce tragi cate un fum de tigara sec.
Ma uit la tine si ma intreb cum dracu poti sa il scoti in cercuri de gheata.
De ce te miri? Nu ai gasit inca pieptul pe care il vrei strapuns?
Imi suflii sageti inghetate, de suflet spulberatic, le tragi in piept pe toate si mi le-arunci mai bine decat arcasul tacut ce isi ucide prada...
Ultima se prapadeste, cat de brava ar fi, tot ii e mila, asa de rau incat si ea se tranforma in fum.
Si te incrunti ca nu ai reusit sa vezi sange din prima lovitura.
Mai incearca, dar ce nu stii tu, este ca gheata, nu ucide gheata.

Iti zambesc ca si cand as vrea sa-ti spun: ''mai du-te dracu' cu arcul si sagetile tale''- parca intelegi si insisti, si o faci pana cand vezi ca loviturile se contopesc cu mine.
Iar vii si iarasi pleci, dupa cum iti bate vantul si iti ploua ploile.
De fiecare data revii ca si cand te-ai intoarce pe acelas munte de atatea ori escaladat.
Stii sigur ca va fi la fel, doar l-ai invins de atatea ori.
Dar totusi esti precar, mai lasi cate un ''poate'' de neinteles, de teama sa nu greseti traseul cand revii.


Uneori si cel mai bun cautator de comori isi citeste gresit harta, tu de ce nu ai face-o?
''Poate'' nu te mai intorci si asta pentru ca, ''poate''tocmai ai fost invins de propriul tau arc...cand credeai ca ai infipt steguletul in varf.