Potir de
aur, nu-ți voi cere
și nici
vreo altă nestemată
căci
port în suflet giuvaerul
ce-ți
luminează viața toată.
Din
toată avuția lumii
nu îmi
doresc decât atât:
mâinile
tale și-ale vremii,
în care
eu m-am pogorât.
Și-ți
voi mai cere câteodată
să-mi
cânți despre o perlă rară,
acea
iubire-nnobilata
ce ne-a
fost dată într-o seară.
Va trece
vremea peste noi,
și ani
în șir mă vei iubi
vom fi
mai albi, dar vom fi doi
până
atunci când n-om mai fi.
Maria Roibu (Mirage 2013)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu