Încântare subtilă ce îmbălsămează
cerul gri, plin de umbre.
Stăpâna puterii
ce întretaie oceane
de iubire.
Protagonista ce precede
magia strălucirii în noaptea
abandonată de luna.
Camarad de bătălie
ce dezbracă naturaleţea
vie, doar in tine.
Instrument de insinuări
pentru o eternitate,
pictată în argint si bronz.
Scînteieri de voce,
Care, tăcute, sărută cu tandreţe
sufletul.
Refugiu de mângâieri
ce zboară pe uliţele
uitării.
Bucata de cer care cade
în mâinile tale, bărbate,
atât de fragilă precum cristalul
care-i îmbracă inima.
Posesoare de priviri
ce înrobesc întinse teritorii
adormite.
Eşti aceea care deşi
prinsă într-o pânză de păianjen,
nu oboseşti să fii femeie.
Esti aceea care face visele să se îndrăgostească de vise
şi domesticeşti cosmaruri.
Esti aceea care captivează o mulţimea
cu enigma unei flori
ce străluceşte în toamnă târziu.
Esti cea care bea veninul
şi continuă drumul,
precum râul către marea lui.
Ai zâmbet ce pansează
infirmi
pe câmpuri de spini.
Deţii istoria unei povesti
nescrise
în paginile propriei tale vieţi.
Porţi în mâini
formula soarelelui
care-l desface-n fiecare zi.
Ai puterea acvilei
ce luptă pentru zbor.
Ai priceperea ploii
ce pictează-n cristale
din haina inimii tale,
asfaltul unui bulevard.
Ai certitudinea ca lumea nu s-a sfârsit
şi
ai puterea de a o schimba.
Eşti mama,
eşti fiica,
eşti râs,
eşti plâns,
eşti tu,
sunt eu,
subtilă, încântătoare
albă sau neagră
urmaşa Evei,
unica
Femeie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu